A Twisted Christmas

Twisted Sister - Oh Come All Ye Faithful




Man, after all these years Twisted Sister still rocks!

The Drugs Song

ptr viitorii medici...
...k sa stim ce ne asteapta




P.S. mersi Soso

Spartans, are you ready?

they were 300...
...they fought for glory...
...they fought for honor...
Meet the Spartans!




...die, Britney, die!

Time...

It's been a long time since you were here
And I cannot erase what seems so clear
And I cannot hide from you no more
I've closed another door
And I'm not gonna hide from you this time
I wanna look you in the eye

Is the sun gonna shine throughout the
Windows of these haunted rooms?
Will I have to die to find out
If I can ever be with you?

It's been a long time since you've been gone
And I can't figure out just what went wrong
And I'm not gonna lie to myself no more
I've opened another door
And I'm not gonna hide from you this time
I wanna look you in the eye

Is the sun gonna shine throughout the
Windows of these haunted rooms?
Will I have to die to find out
If I can ever be with you?

Just when my heart was breaking
The suffocating was rearranged in you
The past has gone by and I can't rewind

Is the sun gonna shine throughout the
Windows of these haunted rooms?
Will I have to die to find out
If I can ever be with you?

With the ghosts in my mind, I'm haunted
I only wanted me and you
As long as I'm alive, I'm wanted
The only one to see me through

Harry Potter in the Hood

K tot cik se apropie lansarea editiei in romana a ultimului volum HP, iata un final mai modern al seriei

Say hello to Wenckebach...

Medical students can have fun too, yea' know :pP.S. Dl Orasan, uitati aici un exemplu mai bun de Wenckebach

Bad Kitty

What a cat does to get some food...

Anti-strutzi

Clipul promotional al Organizatiei Anti-Strutz. Sign up, today!

Rihanna re-loaded

Rihanna's Umbrella played Emo-style... Jesus! What's next? Rammstein Emo?

Do we really need Halloween?

it's all becoming one big kitsch

Ramas bun, Gîscane!

Dobrin nu se va repeta. Un alt Dobrin nu va mai fi. Asta, pentru că Nicolaie Dobrin şi labele lui mari de Gîscan extraterestru au depăşit fotbalul şi l-au împins în poezie. Practic, Dobrin n-a jucat fotbal. Graţie unui dar dumnezeiesc, el a visat fotbalul şi l-a inventat, l-a îmbogăţit şi l-a dus pînă în pragul miracolului.

Cine l-a văzut jucînd fotbal pe Nicolae Dobrin a fost, cu sigururaţă, sedus de puterea dezlănţuită a binelui şi a frumuseţii. Dobrin n-a jucat, propriu-zis, fotbal, jocul acela încordat, atletic şi iute care ne scoate din minţi. Dobrin a surclasat acest joc şi s-a aşezat într-o zonă intangibilă: dincolo de chin, scor, faulturi şi efort.

A fost atît de deasupra încît nu e şi nu va fi niciodată clar dacă Dobrin a jucat, cu adevărat, fotbal. Căci tot ce a făcut Dobrin în prezenţa unei mingi şi a unui maidan era act de magie pură, fotbal după fotbal, adevărul supranatural de la capătul jocului. Nimeni, în afara lui Nicolae Dobrin, n-a reuşit să demonstreze că fotbalul e complet indiferent celui ce reuşeşte să-l schimbe cu glezna, aşa cum pictura şi muzica sînt materialul inert de la picioarele geniului.

Nicolae Dobrin e greu de înţeles. Deşi a cîştigat meciuri dintr-o zvîcnitură scurtă şi ironică a pasei, a trecut prin fotbal cu planuri mult diferite de minut şi scor. A fost gratuit, cu o măreţie taciturnă. A decis, fără să întrebe, că fotbalul e o artă şi nu un conflict. Astăzi, avem impresia că nu e aşa. Greşim. Nicolae Dobrin, cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor şi cel mai necunoscut fotbalist planetar al lumii, nu s-a temut de erorile noastre viitoare.

Acum, că s-a transferat în Ceruri ca să întărească echipa îngerilor sau ca s-o antreneze, ar fi cel mai potrivit prilej ca din toate mingile de fotbal să curgă o lacrimă. S-a retras în zori Prinţul din Trivale şi ne-am trezit mai săraci. Am pierdut un idol şi, poate chiar mai important, am pierdut un om.

A sad song...

Halloween prelude...

Say hello to Evelyn, the Cutest evil Dead girl...

P.S. I would like to thank Miss Bates for the ideea :D

Today I've done a good deed

Yes, today I felt happy, I don't know why exactly. I went to subscribe to that gas help aid, and afterwards I thought about my mother told me yestreday: about socializing with my neighbours. so, I thought, hey, I should inform them about this gas aid. So I posted an announcement down on the Info board. Well, that made me feel good. Hope it helps them too :P

The Art of Kissing... or not

Hmm, inspiring or not? :P

Ieste doctorii nebuni ?!

What medical career best suits you? :P

The truth burns deep inside...

Lips are turning blue
A kiss that can't renew
I only dream of you
My beautiful

Tip toe to your room
A starlight in the gloom
I only dream of you
And you never knew

Sing for absolution
I will be singing
And falling from your grace
ooh

There's nowhere left to hide
In no one to confide
The truth burns deep inside
And will never die

Lips are turning blue
A kiss that can't renew
I only dream of you
My beautiful

Sing for absolution
I will be singing
Falling from your grace

Sing for absolution
I will be singing
Falling from your grace

yeah

Our wrongs remain unrectified
And our souls won't be exhumed

Malkavian

What Clan are you?

Entry for 09 September 2006

Today I found out that a friend of mine broke up with his girlfriend. Sad. But these things happen. He suffers a lot, they were really close. He thinks that she "dumped" him, I don't agree. He tried to persuade me to think that she left him because she was afraid to get to attached to him. Maybe, I don't know. I think that she ended their relationship because she cared too much for him. I don't know if anyone understands. she left him because she wanted him to enjoy, let's say freedom, to live his life farther, and prevent him from seeing her an obstacle in his life.

One more thing, I don't think that long distance relationships are destined to survive.

on the edge of the Abyss...

"The Lord is my shepherd, I shall not be in want. He makes me lie down in green pastures, he leads me beside quiet waters, he restores my soul. He guides me in paths of righteousness for his name's sake. Even though I walk through the valley of the shadow of death, I will fear no evil, for you are with me; your rod and your staff, they comfort me. You prepare a table before me in the presence of my enemies. You anoint my head with oil; my cup overflows. Surely goodness and love will follow me all the days of my life, and I will dwell in the house of the Lord forever." Psalm 23

The Answer Song

Forget all about those comlicated ways of cheating at tests. Why not try an Answer song? :))

Like this one:

Crippled elves do dance around a devil covered by blue dress, dairy causes diarrhea, chunky, creamy, butter cheese, Bad Billy does dope, bitches and brews but can't even build a cigarette boat, Allah bangs brews every day above a bridge behind a cave

Genial!

'Crocodile Hunter's' tragic death

Steve Irwin, 44, was killed Monday when a stingray's tail stabbed him and pierced his heart. He was swimming with the stingray during filming a new TV program.

Millions of people were fascinated by Irwin's TV shows, in which he wrestled crocodiles, was chased by komodo dragons and went face-to-face with other wild animals. Thanks to Discovery Channel, people were able to learn more about animals from all walks of life.

He was a committed conservationist, running a wildlife park for crocodiles and other Australian fauna and using some of his TV wealth to buy land for use as natural habitat.

There is no denying he died doing what he loved to do most, pushing wild creatures to the brink of disaster. Unfortunately, two children are left to grow to maturity fatherless, and a generation of youngsters are left with a warped concept of animal-human relationships.

3 points !!!

3 points ! That's what our National Football Team need to achieve in tonight's match against Albania. Our players should play as the German team did last night when defeated the Romanian Under21 team. Showing no mercy! And fighting until the end. The also should rememeber that 21 million Romanians are puting their hopes in them. And they should better respect that and start to play with the heart and not for the money.

Romania - Bulgaria 2-2

Astazi sunt trist.
Astazi trebuia sa inceapa (a inceput, dar prost) campania de calificare a Romaniei ptr Euro 2008.
Astazi mi-a fost rusine ca sunt roman.
Astazi am ajuns la o concluzie trista: din cele mai vechi timpuri, poporul roman s-a complacut in lene si comoditate. Aaa, si sa nu uit, a facut mereu lucrurile in pripa si in ultimul minut.Se pare ca a facut-o si acum ...

De ce este domnul Piti atat de incapatanat ? De ce se joaca cu sperantele si visele a 22 de milioane de romanai.

Intrebari fara raspuns si reactie ... sau nu ?

Numai cartita sa nu fii...

A funny singing bird

Cea mai frumoasa parabola despre dragoste

N-as putea sa spun ca este cea mai frumoasa din cate exista… sau din cate s-au scris vreodata… este doar cea mai frumoasa dintre cele pe care le-am citit eu.

Intimplator sau nu, ea se gaseste in Cartea despre sex a lui Osho, care este la randul sau una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit. Sper sa gasesc in curand timp pentru a povesti cate ceva despre ea.

Multumin editurii Mix pentru permisiunea de a reproduce urmatorul fragment din carte:

“Am citit o poveste frumoasă scrisă de Shel Silverstein şi intitulată Arborele care dăruieşte. Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.

Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.

„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.

Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.

Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.

Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”

Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.

Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.

„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.

Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.

Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.

Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.

Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.

Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.

Free Hugs :)

"Free hugs" este o inedită campanie internaţională, iniţiată în Australia având ca scop apropierea dintre oameni prin îmbrăţişări libere, oferite trecătorilor. Opinia psihologilor ar fi că îmbrăţişările reprezintă un remediu împotriva depresiei, timidităţii, stresului. Liviu Rebreanu spunea că "Îmbrăţişarea e un preludiu care trezeşte simţurile. În public, îmbrăţişarea îşi pierde vraja şi devine un act convenţional ca şi strângerea mâinii."

Sigur că îmbrăţişările sunt de multe feluri. Cele mai benefice sau percutante îmbrăţişări sunt acelea sincere, spontane, dezinteresate şi lipsite de vreo tentă erotică. Categoric, îmbrăţişarea este un lucru sănătos! Ajuta sistemul imunitar, vindecă depresia, reduce stressul şi poate vindeca chiar insomnia. Poate fi un cadou ideal pentru cei care sunt cuprinşi de tristeţe şi nu numai, poate fi chiar un amuzament benefic. E nevoie doar de un gest de deschidere şi cuprindere între braţe sau între bătăi ale inimilor.





si originalul:

ZECE MOTIVE PENTRU CARE INZAGHI AR TREBUI CLONAT

Ce diferente sunt intre Inzaghi si ceilalti atacanti? Foarte multe. Henry are viteza, tehnica si executiile exceptionale, Ronaldo are dribling si finalizari de maestru, Robinho are "bicicleta" si spectacolul, Van Hooijdonk are loviturile libere, Adriano are suturile de la mare distanta iar exemplele ar putea continua.


In schimb Inzaghi nu are nimic din toate acestea.


Inzaghi nu stie sa dribleze.
Inzaghi nu face spectacol.
Inzaghi nu are tehnica.
Inzaghi nu are executii demne de CNN.
Inzaghi nu face faza defensiva.
Inzaghi nu alearga la fel de mult ca Gerrard.
Inzaghi nu are popularitatea lui Beckham.
Inzaghi pacaleste arbitrii prin simularile sale si nu e fair-play.
Inzaghi nu are talent.


Inzaghi stie insa un singur lucru: sa inscrie doua goluri in finala si sa faca milioane de italieni fericiti.


Pippo Inzaghi are ceva ce niciun alt atacant din lume nu are. Norocul, oportunismul sau fac din el unul din cei mai iubiti jucatori. El are golul in sange.


E singurul lucru la care se pricepe Inzaghi. Fie ca inscrie cu umarul, cu ceafa, cu genunchiul sau chiar cu mana, Pippo este si va ramane un atacant unic in lume, iubit de fanii echipelor la care a jucat, si urat de adversarii sai, asa cum si noi l-am urat pentru felul in care marca impotriva Romaniei, dar tot asa cum tot noi il iubim pentru finala pe care ne-a daruit-o aseara.
Inzaghi este si va ramane unic.

And so Jack awoke...

And so Jack awoke on a chilly day of Winter...

"From Hell, with love for Mr. Lusk, from dear old Jack, the Ripper ..."