Happy Hollidays!

In prag de sarbatori, cu pacea, lumina si caldura insuflet, va doresc sa aveti parte de zile minunate, de un Mos Craciun darnic si bun, sa va bucurati si sa asteptati anul ce vine. Un an mai bogat in impliniri, mai inalt in aspiratii si plin de succese.

Craciun fericit si La multi ani!

S-a mai stins o voce de aur...

Cântăreaţa Anca Parghel s-a stins din viaţă vineri dimineaţa, la Timişoara, fiind învinsă, în final de boala nemiloasă împotriva căreia lupta de câteva luni.

Anca Parghel avea 51 de ani şi suferea de cancer ovarian. Ea a fost internată, la începutul acestei luni, în clinica de terapie naturistă şi medicină alternativă Nova Vita din Belgrad, la sugestia sucursalei din Târgu-Mureş a clinicii.

Cu doar câteva zile în urmă, cântăreaţa se internase la o clinică de terapie naturistă şi medicină alternativă din Belgrad, după ce medicii de la spitalul bucureştean Elias au anunţat-o că boala avansa, în ciuda tuturor tratamentelor încercate.

Joi seara, Anca Parghel a fost adusă în ţară, la Spitalul Judeţean din Timişoara, fiind în stare critică. Fiii săi, Ciprian şi Tudor, s-au aflat tot timpul alături de ea, conştienţi fiind de starea mamei lor. Medicii nu au putut decât să o interneze la secţia de terapie intensivă şi să îi administreze calmante, iar cântăreaţa s-a stins după trei ore de la sosire.

În urmă cu aproximativ două săptămâni, Anca Parghel fusese externată din Clinica de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgenţă "Elias". Doctorul Valentin Calu, purtătorul de cuvânt al spitalului, declara, la acel moment, că, în pofida tuturor manevrelor terapeutice efectuate, boala îşi continuă evoluţia "cu prognostic sever".

Dreptul de a muri tanar

Numele ei este Hannah, Hannah Jones. Are 13 ani. Pana aici, nimic iesit din comun. Doar ca adolescenta britanica sufera de o forma rara de leucemie. Si totusi cati bolnavi exista in lumea larga, tineri si adulti... Dar ceva o deosebeste pe Hannah de acestia. Tanara a luat decizia de a refuza un transplant de inima care i-ar fi prelungit viata, declarand ca a suferit prea mult.

Adolescenta, devenita o prizoniera a spitalelor de la varsta de cinci ani, a castigat, in justitie, lupta impotriva medicilor care incercau sa o determine sa accepte transplantul, relateaza telegraph.co.uk

Dupa ce a fost diagnosticata cu leucemie, Hannah a fost tratata cu un medicament foarte puternic, pentru a opri infectia, care insa i-a afectat inima. Astfel, un transplant de inima i-ar fi oferit adolscentei doar sansa de a trai mai mult, dar nu ar fi vindecat-o de boala.

"Am decis ca exista prea multe riscuri. Am stat prea mult timp in spitale. Am suferit prea mult. Nu am dorit acest transplant si nu a fost alegerea mea sa fac aceasta operatie", a declarat adolescenta, intr-un interviu pentru Sky News.

Desi stie ca decizia pe care a luat-o ar putea insemna ca mai are de trait doar cinci luni, Jones spune: "Am luat decizia corecta la momentul potrivit si nu am de gand sa ma razgandesc. Exista o sansa sa fiu mai bine si exista sansa sa nu fiu atat de bine pe cat as fi putut. Este o sansa pe care mi-o asum".

Alaturi de mama sa, Kirsty, asistenta medicala, adolescenta nu vrea acum decat o vacanta cu familia in Disney World, Florida. "Intotdeauna mi-am dorit sa merg intr-o vacanta si sa uit de toate problemele de acasa", a spus ea. Dupa ce Jones a decis sa refuze operatia, afirmand ca vrea sa traiasca demn, inconjurata de familie si de prieteni, spitalul Hereford a contestat decizia in justitiei, cerand scoaterea adolescentei, temporar, de sub custodia parintilor pentru a efectua transplantul. Jones s-a declarat "socata" de vestea ca ar putea fi dusa la spital cu forta, iar mama sa a afirmat ca a fost o experienta "teribil de inspaimantatoare". Pledoaria tinerei a convins insa judecatorii londonezi, care au decis ca adolescenta este suficient de matura pentru a-si lua propriile decizii. Ulterior, familia a primit o scurta scrisoare din partea spitalului, in care medicii aratau ca orice decizie pe care o iau urmareste cel mai bun interes al pacientului.

Tatal fetei, Andrew, a declarat: "Este revoltator ca cei cei de la spital au presupus ca noi nu ne gandim, prima oara, la interesul fiicei noastre".

quote:

Why do we fall, sir?


So that we might learn to pick ourselves up.

Un discurs... despre viata

Vulcanul "Moina" sau U Cluj - CFR Cluj (13 - 14)

Meci absolut dement pe Ion Moina: Penalty-uri, bare, răsturnări spectaculoase de scor, eliminări.

Prima repriză a început şocant, în minutul 23 scorul arătând 2-0 pentru "U". Mai mult, eliminarea lui Alcantara părea decisivă în stabilirea câştigătoarei.

În primul act, jucătorii CFR-ului au contat foarte rar în atac, scorul de la pauză fiind conform cu realitatea din teren.

În a doua repriză s-a dezlănţuit iadul. Rând pe rând, cele două echipe şi-au dus suporterii de la agonie la extaz. CFR a egalat la doi, pentru ca Universitatea să intre din nou în avantaj. Echipa campioană a egalat din nou, spre disperarea suporterilor "şepcilor roşii", care încă celebrau golul echipei proprii. Ultimele trei goluri din prima repriză s-au marcat în numai patru minute.

Meciul a intrat în prelungiri, dar niciuna dintre formaţii nu a fost dispusă să-şi asume riscuri. S-a ajuns evident la loteria loviturilor de la "11" metri.

Seria penalty-urilor a fost interminabilă, până la urmă echipa studentilor cedând. Soporan, care marcase de trei ori din penalty (de două ori în timpul meciului, o dată la loviturile de "11" metri de la final), a fost cel care i-a trimis pe feroviari in optimi.

Scorul final:13-14!!! Ireal.

Declaratii dupa meci:

Antrenorul CFR Cluj, Maurizio Trombetta:

"Am câştigat un meci foarte greu, în care am recuperat de la 0-2 în 10 oameni. O adevărată probă de caracter pentru jucătorii mei, iar acum trebuie să ne gândim la meciul de vineri cu Dinamo. Ştiam că sunt o echipă bună. Ne mă aşteptam să ne conducă cu 2-0, dar sunt mulţumit de rezultatul final. A fost o tensiune mare pe final, nu emoţie. Suntem deţinătorii Cupei şi trebuia să trecem de faza asta."

Antrenorul Universităţii Cluj, Dorinel Munteanu:

"Mi-e greu să cred că am pierdut acest joc, dar am pierdut la 11 metri. Cred că echipa mea merita să câştige azi. Îmi felicit echipa pentru dăruire, diferenţa s-a făcut de valoarea adversarului. Pot să trag multe concluzii, pentru că echipa mi-a demonstrat că are capacitate. Pentru mine, echipa a fost câştigătoare azi. Am început jocul foarte bine, am avut 2-0, adversarul a revenit în repriza a doua pe nişte greşeli în zona centrală. Lipsa de experinţă a echipei a făcut să nu fim câştigători. Le mulţumesc suporterilor pentru atmosfera care au făcut-o. În fiecare meci ar trebui să-i împingă de la spate, dar, din nefericire, am fost eliminaţi din cupă."

Remember, Cătălin Hîldan!

5 octombrie...

8 ani...

8 ani s-au scurs de la trecerea in nefiinţă a lui Cătălin Hîldan.

Data când pentru dinamoviştii din peluză, de la tribuna a II-a, de la 0 sau din faţa televizorului nimic nu va mai conta. Nici umilinţa din Europa, nici războiul cu Turcu, nici adversarul, nici propriii jucători. Doar memoria Unicului Căpitan. Numele ce este cântat la fiecare meci. De opt ani. Şi la victorii, şi la înfrângeri. Acasă sau în deplasare. Azi, pentru ei urmează cea mai tristă deplasare. La Brăneşti, la nea Marin. Omul care îi aşteaptă în fiecare an lângă crucea lui Cătălin în liniştea cimitirului de pe dealul comunei. Linişte ce va fi spartă de acelaşi „Te vom iubi mereu”. Pe stadion, imaginile cu Hîldan vor curge pe tabela de peste peluza care îi poartă numele, iar fotbaliştii lui Rednic vor intra pe teren îmbrăcaţi în tricouri cu numărul 11. Undeva în tribună se va afla şi Marius Niculae, cel care s-a întors acasă să dea goluri pentru echipa pe care Cătălin o iubeşte de sus, din ceruri.

A văzut lumina zilei în cartierul Vitan din Bucureşti, iar cînd a împlinit 10 ani s-a prezentat la o selecţie făcută de clubul din "Ştefan cel Mare". Prin talent şi dăruire a reuşit în scurt timp să devina titular, indiferent dacă antrenorul său se numea Bondrea, Ţălnar, Hizo sau Cornel Dinu.

Religia lui Cătălin Hîldan a fost fotbalul, iar altarul pe care şi-a jertfit viaţa a fost Dinamo. "Murea" pe teren pentru culorile alb-roşii, niciodată neîmpăcîndu-se cu înfrîngerea.

A venit trista toamnă a anului 2000 şi într-o zi de octombrie, pe stadionul din Olteniţa, Cătălin pleca spre altă lume, lăsînd în urma sa o familie, o prietenă şi mii de suporteri care nu-l vor uita niciodată. Prietenul său nedespărţit, cîinele RED, a rămas singurul aliat şi amintire vie pentru Roxana, iubita marelui fotbalist.

Pleca prea repede, prea brusc, prea trist, exact în momentul cînd se afla pe culmea valului, lăsînd în urma sa un gol imens pe care nu va putea nimeni să-l umple vreodată.

Tricoul cu numărul 11 nu va mai fi purtat de nimeni la Dinamo, el rămînînd pentru totdeauna "UNICUL CĂPITAN".

Keep dreaming, CFR!

Iep, just like that. Keep on dreaming CFR Cluj.

Sa faci un egal cu Chelsea este o adevarata performanta.

Bravo, CFR!

Maine ma duc sa-mi cumpar fular cu CeFeRe :))

Forza, forza, CFR!

Bravo, CFR! Bravo, CFR 1907 Cluj pe adevaratul nume :P

Desi nu sunt un suporter al CFR-ului.... pe maine k mi-e somn :P

Toni Dobos sau cand Steaua, Dinamo si U Cluj isi dau mana

" Are un zâmbet numai al lui . Cumva neîncrezător, parcă ironic, în tot cazul special. E genul de om tonic, deşi nu ai spune. Se dezlănţuie rar şi numai în mediul lui, dar când o face se completează de minune cu bunul său prieten, Didi Prodan. Îi place mult de tot viaţa!Pentru toţi ceilalţi trece doar ca un tip liniştit, care îşi vede întotdeauna de treaba lui. Rareori nu afişează zâmbetul acela deosebit. Ultima oară ne-am întâlnit la Cluj înaintea CFR-ului cu U, meciul acela de pomină din 7 mai. Era în ziua jocului şi venise la hotelul unde îi era cazată echipa. Era răvăşit, tensionat, obosit. „Abia aştept să treacă totul. Nu am dormit deloc azi-noapte”, a spus. Şi nu a zâmbit deloc. A rămas să ne întâlnim cu altă ocazie…Aşa a promis.

A urmat nebunia cu DNA-ul, cu suspendarea de pe stadioane şi în ultimul timp totul se liniştise. Până ieri când ne-a lovit pe toţi vestea gravului accident suferit. A adormit la volan când aproape ajunsese după un drum de la Târgu-Mureş! La ora asta, e în comă pe un pat de spital şi dă cea mai grea luptă a vieţii. El fundaşul dur cu faţă osoasă şi blândă, el, preşedintele liniştit dar abil, el creatorul Timişoarei moderne, el omul bun. Suntem prea mulţi noi cei care vrem să te vedem zâmbind iar, Toni, ca să ne laşi aşa, într-un sfârşit de vară ce părea atât de banal…"

Sursa:http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2008/08/31/zambetul-lui-toni/

• Fostul preşedinte al lui U Cluj, Toni Doboş a suferit azi-noapte un grav accident de maşină şi este internat în stare foarte gravă la Spitalul Judeţean de Neurologie Cluj. După relatările martorilor, se pare că fostul jucător al Stelei a adormit la volan şi a intrat cu automobilul marca Mercedes, pe care îl conducea într-un camion. Starea lui Toni Doboş este una deosebit de gravă!

• Iniţial, fostul internaţional a fost internat la secţia de ortopedie a Spitalului Judeţean Cluj, după care, în jurul orei 8 dimineaţă, i s-a făcut rău şi i s-a descoperit un hematom pe creier. Doboş se află de atunci în continuu în operaţie, iar medicii încearcă să-l stabilizeze pentru a fi transportat la un spital din Viena, unde şansele de supravieţuire ar fi mai mari. În acest moment, medicii sunt rezervaţi cu privire la şansele de supravieţuire ale lui Toni Doboş.

Update: Toni a ieşit din coma profundă. Starea lui a permis efectuarea unei noi tomografii la o clinică specializată. Situaţia lui e stabilă, dar nu a ieşit de sub ameninţarea unor complicaţii.

Atunci cand jucatorul devine antrenor

"Lacatus si-a vazut visul cu ochii: a dus Steaua în Liga Campionilor. Pentru al treilea an consecutiv, în Ghencea vor veni greii EuropeiCe cald e la Bucuresti la 9 fara un sfert! Dar cine are, zau, timp sa observe chestia asta, cînd echipele îsi fac aparitia pe teren? În spatele lor, în treningul de prezentare, un tip în paseste cu pieptul înainte, apasat, ca pe vremuri. Parca ar vrea sa ia el pe umerii lui toata presiunea, desi lui cine i-o lua atunci? Au trecut anii, sa tot fie vreo 20, s-au înmultit si kilogramele, poate tot vreo 20. Se uita în dreapta. Galeria e acolo. Îl cheama la salut, iar el le raspunde. În stilul împrumutat, ce coincidenta, de la Galatasaray. Se uita în stînga. Si de acolo îl cheama. Le raspunde si lor. Apoi, ca la un semn, în timp ce se îndrepta spre banca, stadionul erupe: “Lacatus, Lacatus, Lacatus, Lacatus!”.

Tactica perfecta

N-a dormit cine stie ce peste noapte. Nici n-a fost usor. Era pîna la urma meciul lui. Cel în care trebuia sa faca trecerea de la “fostul mare jucator” la “antrenorul”. Plus ca s-a gîndit mult. O fi bine sa încep asa ofensiv? Nu-i mai buna siguranta, totusi? Dar cum sa-l lasi pe margine pe Bogdan Stancu, care tocmai te salvase la Bistrita? E 5 dimineata, trebuie sa luam o decizie! Da, gata, asa facem: Lovin lînga Ovidiu Petre, mai ales ca ultimul abia iesise dintr-o accidentare. Stancu va fi arma secreta, la nevoie.

Si acum la lupta. Din pacate, de aici încolo nu mai depinzi de tine, ci de inspiratia a 11 baieti pe care i-ai vrea 11 de Marius Lacatus. Dar s-o putea? Turcii atentioneaza: bara Kewell, minutul 4. Ufff. Apoi minutele se scurg. Cît de greu! Radoi pare “un barbat multiplicat” la unele faze. Lovin si Ovidiu Petre se descurca. Banel îsi face jocul. Dayro alearga. Arthuro e cam greoi, dar tocmai el are unica sansa de gol a Stelei, mingea alunecînd lent spre tusa.

Reinventatul Banel

Pauza. “Respiram, ne concentram. Mai avem o repriza, 45 de minute, 2.700 de secunde”. Hai sa numaram împreuna! Tic-tac, tic-tac. Cît naiba dureaza o secunda? Tic-tac, tic-tac. Minutul 54, Arthuro are calificarea pe frunte, dar aceeasi transversala ce ne-a fost aliata ne e acum potrivnica. Tic-tac, tic-tac. Mai trec cîteva secunde, interminabile, si golul vine. Banel, tocmai Banel, cel pe care atîtia l-au hulit, dar în care Lacatus a avut atîta încredere, ei bine Banel ramîne singur cu portarul turc, dupa un ofsaid de vreo jumatate de metru, si-l executa cu stil si clasa.

Final apoteotic

Atmosfera e colosala. Vorbea cineva de infernul de la Istanbul? Vax, serios. Tic-tac, tic-tac. Meciul e al nostru. Galata e sub Bate Borisov, chiar daca Skibbe forteaza, cam patetic, cu Umit Karan, deci cu 3 atacanti. Lacatus iese la margine si-i explica ceva lui Radoi, care preda mai departe indicatiile în teren.

Tic-tac, tic-tac. Terenul se înclina spre poarta lui Zapata, dar rezistam. Apoi vine fluierul de final, lung, izbavitor, ca o borna a unui destin de învingator. Si imnul Ligii Campionilor, cu dedicatie speciala pentru Lacatus.

Un candidat le presedintia Americii, care tocmai pierduse, si-a calmat simpatizantii spunîndu-le: “Fiti linistiti, mîine dimineata, tot americani veti fi cînd va veti scula!”

Marius a dormit în sfîrsit bine. S-a trezit si el de dimineata acelasi. Oare? Nu cumva un pic mai antrenor? Parca asa se pare."

Sursa: http://blogsport.ro/niculescu/2008/08/28/ceasul-invingatorului/

Diablo 3

Diablo III (D3 for short) is an action role-playing game currently in development and the third installment of Blizzard's Diablo franchise. It was unveiled on June 28, 2008 at the 2008 Blizzard Entertainment Worldwide Invitational in Paris.

The king of all hack'an'slash games is finally in production. Yey!

Wtf is an Emo-kid?

Nu stii ce este acest curent Emo? Pai atunci inseamna ca nu traiesti in 2008. Si ei traiesc in acelasi oras cu tine, ii vezi la frizer, la raionul de cosmetice, in magazin la Kenvelo. Nu iti dai inca seama despre cine vorbesc? Atunci te ajut eu cu cateva elemente emo care te vor ajuta sa ii descoperi usor
- nu stii daca este baiat sau fata - freza lor iti aduce aminte de Traian Basescu atunci cand suvita ii zbura necontrolat peste ochi - pantalonii sunt cu 3 numere mai mici, lasand la iveala o grasime pubera sau niste piele iritata de la chilotii 100% PNA - degetele sunt ca cele ale unui miner cu tarnacopul stricat: unghiile negre tot timpul - machiajul negru este nelipsit, toti cei 3 ochi fiind evidentiati agresiv cu contur negru - incaltamintea pare ca fiind scoasa din ghena - expresia fetei iti starneste sentimente de compasiune si regret ca nu ai cum sa ajungi un copil blocat intr-un trend pe care nu-l intelege Nici acum nu iti poti imagina in cap un emochid?

Iti reproducem mai jos o zi din viata lui si niste poze edificatoare:

O zi din viata unui emo

5:00- M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- Aproape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit si sa ma duc la scoala. She makes me cry. 7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbracat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatat-o la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa, stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminat ora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pish. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca. 10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatat-o la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, au zis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si mai tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu stiam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu’ din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afara din sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu’ din clasa. 13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles sa ne intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- Pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine. 16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens. 16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru. 16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea. 18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, pentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zis ca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat sa ne imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- A venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?” 21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.

(sursa, www.radio21.ro)

Happy Easter, heureux de Pâques, Frohe Ostern & feliz Pascua

clasicele urari pascale crek k le stie toata lumea. cu riscul de a ma repeta va zic si eu urmatoarele:

"De Sarbatoarea Sfintelor Pasti sa coboare linistea si pacea, minunea Invierii sa dainuie in inimile tuturor, sa va lumineze viata si sa va aduca renasterea credintei, a sperantei a bucuriei, cu bunatate si caldura in suflete. Hristos a Inviat!"

pana una alta, delectati-va cu un playback de zile mari

(da, da, reclama gratuita ptr studentii din kamine transporturi) sau cum au declarat kiar ei "acest clip demonstreaza, daca mai era necesar, talentul nemasurabil in sticle de bere a membrilor trupei"




P.S. Luci, dai o bere :P