quote:

Why do we fall, sir?


So that we might learn to pick ourselves up.

Un discurs... despre viata

Vulcanul "Moina" sau U Cluj - CFR Cluj (13 - 14)

Meci absolut dement pe Ion Moina: Penalty-uri, bare, răsturnări spectaculoase de scor, eliminări.

Prima repriză a început şocant, în minutul 23 scorul arătând 2-0 pentru "U". Mai mult, eliminarea lui Alcantara părea decisivă în stabilirea câştigătoarei.

În primul act, jucătorii CFR-ului au contat foarte rar în atac, scorul de la pauză fiind conform cu realitatea din teren.

În a doua repriză s-a dezlănţuit iadul. Rând pe rând, cele două echipe şi-au dus suporterii de la agonie la extaz. CFR a egalat la doi, pentru ca Universitatea să intre din nou în avantaj. Echipa campioană a egalat din nou, spre disperarea suporterilor "şepcilor roşii", care încă celebrau golul echipei proprii. Ultimele trei goluri din prima repriză s-au marcat în numai patru minute.

Meciul a intrat în prelungiri, dar niciuna dintre formaţii nu a fost dispusă să-şi asume riscuri. S-a ajuns evident la loteria loviturilor de la "11" metri.

Seria penalty-urilor a fost interminabilă, până la urmă echipa studentilor cedând. Soporan, care marcase de trei ori din penalty (de două ori în timpul meciului, o dată la loviturile de "11" metri de la final), a fost cel care i-a trimis pe feroviari in optimi.

Scorul final:13-14!!! Ireal.

Declaratii dupa meci:

Antrenorul CFR Cluj, Maurizio Trombetta:

"Am câştigat un meci foarte greu, în care am recuperat de la 0-2 în 10 oameni. O adevărată probă de caracter pentru jucătorii mei, iar acum trebuie să ne gândim la meciul de vineri cu Dinamo. Ştiam că sunt o echipă bună. Ne mă aşteptam să ne conducă cu 2-0, dar sunt mulţumit de rezultatul final. A fost o tensiune mare pe final, nu emoţie. Suntem deţinătorii Cupei şi trebuia să trecem de faza asta."

Antrenorul Universităţii Cluj, Dorinel Munteanu:

"Mi-e greu să cred că am pierdut acest joc, dar am pierdut la 11 metri. Cred că echipa mea merita să câştige azi. Îmi felicit echipa pentru dăruire, diferenţa s-a făcut de valoarea adversarului. Pot să trag multe concluzii, pentru că echipa mi-a demonstrat că are capacitate. Pentru mine, echipa a fost câştigătoare azi. Am început jocul foarte bine, am avut 2-0, adversarul a revenit în repriza a doua pe nişte greşeli în zona centrală. Lipsa de experinţă a echipei a făcut să nu fim câştigători. Le mulţumesc suporterilor pentru atmosfera care au făcut-o. În fiecare meci ar trebui să-i împingă de la spate, dar, din nefericire, am fost eliminaţi din cupă."

Remember, Cătălin Hîldan!

5 octombrie...

8 ani...

8 ani s-au scurs de la trecerea in nefiinţă a lui Cătălin Hîldan.

Data când pentru dinamoviştii din peluză, de la tribuna a II-a, de la 0 sau din faţa televizorului nimic nu va mai conta. Nici umilinţa din Europa, nici războiul cu Turcu, nici adversarul, nici propriii jucători. Doar memoria Unicului Căpitan. Numele ce este cântat la fiecare meci. De opt ani. Şi la victorii, şi la înfrângeri. Acasă sau în deplasare. Azi, pentru ei urmează cea mai tristă deplasare. La Brăneşti, la nea Marin. Omul care îi aşteaptă în fiecare an lângă crucea lui Cătălin în liniştea cimitirului de pe dealul comunei. Linişte ce va fi spartă de acelaşi „Te vom iubi mereu”. Pe stadion, imaginile cu Hîldan vor curge pe tabela de peste peluza care îi poartă numele, iar fotbaliştii lui Rednic vor intra pe teren îmbrăcaţi în tricouri cu numărul 11. Undeva în tribună se va afla şi Marius Niculae, cel care s-a întors acasă să dea goluri pentru echipa pe care Cătălin o iubeşte de sus, din ceruri.

A văzut lumina zilei în cartierul Vitan din Bucureşti, iar cînd a împlinit 10 ani s-a prezentat la o selecţie făcută de clubul din "Ştefan cel Mare". Prin talent şi dăruire a reuşit în scurt timp să devina titular, indiferent dacă antrenorul său se numea Bondrea, Ţălnar, Hizo sau Cornel Dinu.

Religia lui Cătălin Hîldan a fost fotbalul, iar altarul pe care şi-a jertfit viaţa a fost Dinamo. "Murea" pe teren pentru culorile alb-roşii, niciodată neîmpăcîndu-se cu înfrîngerea.

A venit trista toamnă a anului 2000 şi într-o zi de octombrie, pe stadionul din Olteniţa, Cătălin pleca spre altă lume, lăsînd în urma sa o familie, o prietenă şi mii de suporteri care nu-l vor uita niciodată. Prietenul său nedespărţit, cîinele RED, a rămas singurul aliat şi amintire vie pentru Roxana, iubita marelui fotbalist.

Pleca prea repede, prea brusc, prea trist, exact în momentul cînd se afla pe culmea valului, lăsînd în urma sa un gol imens pe care nu va putea nimeni să-l umple vreodată.

Tricoul cu numărul 11 nu va mai fi purtat de nimeni la Dinamo, el rămînînd pentru totdeauna "UNICUL CĂPITAN".

Keep dreaming, CFR!

Iep, just like that. Keep on dreaming CFR Cluj.

Sa faci un egal cu Chelsea este o adevarata performanta.

Bravo, CFR!

Maine ma duc sa-mi cumpar fular cu CeFeRe :))